Despre emiţător
Numele meu este Cristina Paşca şi veţi putea afla mai multe despre mine în cele ce urmează, citindu-mi blogul. Nu cred că este cazul să îmi fac CV-ul aici pentru a-ți da seama cine sunt. E mai frumos să descoperi pe parcurs și să te surpind.
Dacă vrei totuși câteva cuvinte despre mine, pot să îți spun că sunt o fată obişnuită deși tind să cred că sunt, totodată, diferită de ceilalţi. O persoană cu multe vise, cam imatură uneori, cu o imaginaţie mai mult decât bogată şi cu multe idei. Dependentă de prieteni, cumpărături, muzică şi internet. Din spusele altora a rezultat că sunt prea vorbăreaţă şi că nu stau chiar prost cu simţul umorului. Probabil uneori enervantă şi prea insistentă, şi posibil să ţin prea mult la părerile mele. Însă aşa sunt eu şi sper să nu mă schimbe nimeni şi nimic.
Primii 18 ani mi i-am petrecut în Zalău, unul dintre oraşele unde nu se întâmplă nimic interesant. Chiar așa e, nu exagerez. E prea mic pentru evenimentele speciale de care am eu atâta nevoie. Tot timpul mi-am dorit să evadez din micul spaţiu în care mi-a fost dat să copilăresc (cu toate că am avut o copilărie frumoasă), în speranţa că voi evolua şi voi ajunge cândva să fiu “cineva important”. Sau măcar “cineva”. Să ajung să fac ceva mare numai prin propriile purteri și să mă pot mândri cu reușitele mele. Am ambiție când e cazul dar în Zalău sigur nu era de ajuns. Acolo nu aş fi avut nici o şansă, aşa că momentan m-am stabilit la o distanţă de numai 80 de km de casă, din păcate, chiar dacă eu mi-aş fi dorit Bucureştiul. Însă nu a fost să fie.
În Cluj Napoca am ajuns în octombrie 2009, unde am avut curajul sau inconştienţa de a începe două facultaţi, Ştiinţe Economice şi Jurnalism. Şi asta dupa 4 ani de mate info-info intensiv, la CNS (Colegiul Naţional “Silvania”, pentru necunoscatori). Ştiu că pare ciudat să le îmbin pe amandouă, însă am ajuns aici din multe motive. Nu mă pot decide asupra uneia care ar fi mai bună pentru mine, aşa că, momentan, voi incerca să continui cu ambele. Sper că vor avea şi un rost.
Cât despre noul oraş, m-am acomodat foarte repede pentru că îmi place agitaţia şi aglomeraţia de aici. Îmi place că încă există posibilitatea să mă pierd pe străzile lui alambicate, însă cu siguranţă mă voi regăsi de fiecare dată chiar dacă stau destul de prost cu orientarea. Îmi place să mă simt înconjurată de oameni noi şi diferiţi, îmi place că descopăr mentalitaţi şi locuri interesante de ştiut. Îmi place că pot să fac alegeri la orice oră şi în orice domeniu, îmi place statutul de proaspătă studentă, îmi place să mă simt independentă. Îmi place vârsta de 19 ani, vârsta tuturor posibilităţilor. Cred că tocmai am început cea mai frumoasă perioadă a tinereţii mele, perioadă în care copilăria-mi se confruntă cu realitatea.
Despre asta îţi voi povesti ţie, dragul meu cititor, pe parcursul blogului meu. Despre toată decizia şi indecizia mea, hotărâri şi nehotărâri, dileme, nedumeriri, încercări, succese sau eşecuri. Sper să iţi facă plăcere să il citeşti!
