Asteptand Craciunul.
Am chef/timp sa scriu, in sfarsit. Si nu, nu despre anglicisme, acorduri, dinamici verbale si substantivale. Nici despre actorul politic ideal sau slogane electorale nu mai vreau sa aud nimic. Despre alea mi-a ajuns cat am scris, 3 zile intruna. Si acum, la 2 noaptea, am terminat. In sfarsiiiiit! Am chef sa scriu despre ceea ce simt in acest moment, e starea pe care am avut-o intreaga zi.
Trecand peste aceasta stupida introducere pe care simteam nevoia sa o fac publica pentru a-mi ,,plange oful” si trecand si peste faptul ca stau cocotata in varful mesei ca sa pot prinde si eu o farama de conexiune la internet prin wireless-ul vecinului… ei bine… ideea era ca am chef sa vina odata Craciunul. Primii fulgi timizi care s-au presarat usor asupra Clujului mi-au reamintit asta. Iar plimbarea de aseara, pe Eroilor, m-a entuziasmat ca pe un copil de 2 ani care si-a primit jucaria dorita. Parca miile alea de luminite atarnate, simetric si peste tot, reusesc sa schimbe un oras intreg si orice stare de proasta-dispozitie pe care o poti avea cand pornesti de acasa. Iar patinuarul din centru parca te striga si nu te lasa sa-i ramai indiferent. Si nu, nu i-am ramas indiferenta, chiar sunt convinsa ca trebuie sa ma duc cat de curand va fi posibil si pe acolo. De fapt, tot imi propun de ceva vreme, insa tot intervin schimbari in orar. Dar tot ma duc eu intr-o seara.
Insa te poti simti ca intr-un vis plimbandu-te prin centrul Clujului. Si asta m-a facut sa am chef sa ascult colinde chiar daca playlist-ul Winamp-ului meu e plin de mixuri si piese chill in momentul de fata, numai bune de ascultat cand studiezi una-alta . Mai am chef sa ma uit la filme de Craciun. Stiu ca au devenit de mult un cliseu, acelasi subiect si aceeasi poveste, stiu ca mi-a cam trecut varsta sa ma uit la filme “de copii” , dar tot am chef de ele.
Si vreau sa cumpar cel mai mare si mai verde brad, pe care sa-l impodobesc cu tot felul de globuri, ghirlande si briz-brizuri noi. Abia astept, de fapt. Tot timpul asta a fost obiceiul meu preferat si specialitatea mea.
Mai am chef sa beau ciocolata calda si sa cumpar cadouri multe. As mai vrea sa ma plimb prin mall, pentru ca iubesc mall-urile in special in perioada asta a anului, cand sunt atat de animate de oameni dornici sa cumpere si atat de frumos impodobite. Imi place sa fiu Mos Craciun cateodata si sa-mi umplu ,,sacul’’ cu tot felul de prostioare dragute de pe-acolo. Si ador senzatia care o am cand ma intorc fara nici un leu in buzunar insa cu multe pungi si o mare multumire in suflet ca am cumparat tot ce am vrut.
Imi place Craciunul,in general. Si pe langa faza cu cadourile si pregatirile de dinainte de sarbatoarea propriu-zisa, ma incanta ideea ca si anul acesta imi mentin traditia si merg cu clasa cu colinda, cat e noaptea de lunga. Si spun cu clasa, chiar daca e vorba, de fapt, despre fosta clasa din liceu. Parca pentru mine inca a ramas clasa mea. Din acelasi Zalau mic la care sunt nevoita sa ma intorc de sarbatori, cu aceleasi case si aceleasi familii, cu aceleasi mese pline si aceleasi glume, cu aceleasi colinde si alaturi de aceiasi prieteni. Si ma intorc la acelasi Craciun preferat de alta data.
Your IP Address is:
38.107.191.89
