Inceput
Clujul.
Cat l-am asteptat.
Cu oamenii, aglomeratia si noutatea lui. Cu alte locuri de fracventat, alti colegi, alte cunostinte, alte reguli. Cu alt anturaj si alte prioritati. La cumpana adolescentina in care ma aflu, cred ca a fost bine venita aceasta schimbare. In ciuda faptului ca ma face sa ma simt mica si nesemnificativa intr-un amalgam de oameni diferiti, cred ca este un mare pas in maturizarea mea. Orasul ma invata sa fac fata unor noi provocari ,noi responsabilitati de care nici nu auzisem cand locuiam cu parintii. Invat sa ma descurc pe cont propriu si sa simt pe pielea mea cum e sa iau propriile decizii si cum e sa-mi ascult intuitia. Daca cumva gresesc, suport consecintele, iar daca reusesc satisfactia e mult mai mare decat inainte.
Am inceput sa fiu mai rabdatoare, sa nu mai am atatea pretentii si sa trec mai usor peste unele limite pe care nici nu stiam ca le aveam. Am realizat ca este destul de greu convietuiesti cu un necunoscut si ca este nevoie de multe sacrificii pentru o buna intelegere. Am observat ca negativismul nu duce nicaieri si ca doar cu zambetul pe buze voi reusi sa ii fac fata. De asemenea, am inceput sa vad care este adevarata valoare a banului si sa constientizez ce este cu adevarat important.
Am inceput sa nu ma mai plang din orice. Lectii am primit de peste tot din jurul meu. Ieri, am fost impresionata sa vad ca un baiat orb a venit la cursuri. Dupa ce s-a asezat in banca, folosindu-se doar de bastonul sau alb , si-a scos un notebook la care a atasat o pereche de casti, a intrat in Word si a scris tot cursul de la cap la coada. Se descurca doar dupa sunetele pe care le auzea de la Windows si nu a cerut ajutorul nimanui. Statea drept si asculta tot ce se intampla in sala. Motivatia sa m-a miscat. Chiar poate sa fie atat de mare dorinta de a avea un rost in viata? Chiar este posibil sa treci peste orice bariera doar pentru a-ti atinge scopul? Faptul ca vrea sa faca ceea ce ii place depunand atata efort m-a determinat sa ma ambitionez si sa nu renunt la ceea ce mi-am propus. Chiar daca in zilele acestea ma gandeam ca ar fi cazul sa renunt la o facultate deoarece timpul ma preseaza, voi continua cat de mult va fi posibil si voi incerca sa fac fata in continuare ambelor programe
Pentru mine, Clujul este o adevarata provocare ,dat fiind faptul ca fug toata ziua dintr-un loc in altul, de la placere la obligatie, pe jos, cu taxi sau troleu, incercand sa-i fac fata, in speranta ca imi voi atinge toate obiectivele pe care le-am stabilit pentru o zi fara sa abandonez la mijlocul unui orar prea incarcat. Clujul este o lectie de viata, o inspiratie , un loc pe care inca nu il inteleg, in care fiecare incearca sa se descurce cum poate. Un loc in care toti absolventii de liceu si-au adus cu ei intr-o camera de camin o parte din viata lor impachetata intr-o valiza. Un loc in care toti spera sa se afirme si sa devina cineva de care viitorul va fi mandru sa auda. Un nou mod de viata. Un nou domiciliu. Este CLUJUL.
Your IP Address is:
38.107.191.87






Hi, this is a comment.
To delete a comment, just log in and view the post's comments. There you will have the option to edit or delete them.