Comunicare intraumana.

Imi place sa remarc lucrurile marunte cand merg pe strada. Imi place sa experimentez ,sa gasesc scurtaturi si fiecare zi parca e noua provocare, un nou traseu. Sunt atenta la unele detalii, studiez noile strazi pe care circul pentru a retine nume de magazine, de institutii si pentru a ma familiariza mai bine cu zona. Obisnuiesc sa ma uit si la oamenii care merg grabiti pe strada. Imi place sa le remarc unicitatea, felul diferit in care gandesc exprimat prin modul in care arata. Pe fetele unora se citeste cu usurinta si modul in care se simt :unii abatuti ,unii bine-dispusi dar majoritatea stresati, grabiti si enervati. Politetea a disparut de ceva vreme din trafic. Si poate incep sa o iau razna de la lectiile de limbaj nonverbal pe care nu de mult am inceput sa le restudiez la facultate, insa chiar am inceput sa fiu mai atenta la mesajele pe care le transmit oamenii cu subinteles. Din multimea de pietoni, azi am remarcat un cuplu care si-a trait de ceva vreme tineretea. Mergeau pe strada aglomerata si prea plina de claxoane pe la ora 3. Si eu ma grabeam sa ma duc de la facultate insa,pentru o secunda ,parca a stat timpul in loc. Din multimea care traversa i-am zarit doar pe ei doi, cu ochii atat de calzi si emanand o energie pura. M-au facut sa ma intreb oare cum voi arata eu peste vreo 50 de ani? Cum va arata intreaga mea generatie cand va imbatrani? Cum va fi cand vom sti ca viata aproape  si-a terminat probele de foc la care trebuie sa ne supuna? Ei se tineau de mana si pareau foarte fericiti asa cum erau. Parca nu aveau nici o grija. Si fericirea lor era molipsiotare. M-am bine-dispus brusc, dupa o ora si jumatate de matematici ingrozitoare. Simteam ca  mi s-a schimbat starea de spirit doar privindu-i. Cand am trecut pe langa ei mi-au zambit larg amandoi. Probabil au remarcat insistenta cu care ii priveam neintentionat dar senin. Le-am raspuns la zambet chiar daca nu imi sta in caracter sa fiu prietenoasa cu necunoscutii, dupa care mi-am continuat drumul. Dar imaginea lor in mintea mea a persistat ceva vreme. Parca mi-a luminat putin ziua asta mohorata de toamna tarzie. Mi-au amintit ca mai sunt oameni pentru care nu problemele sunt prioritatea ci felul in care stiu sa se bucure de fiecare zi pe care o au. Pentru ca fiecare zi ar trebui tratata ca o sarbatoare si traita ca si cum ar fi ultima, chiar daca majoritatea uitam sa o pretuim cu adevarat.

Your IP Address is:
38.107.191.89