Mare zi mare, 5 decembrie 2009. O locatie deja obisnuita cu lumea de toate tipurile, situata undeva la capatul Clujului, nici la aeroport si nici la mall. De fapt, e chiar intre ele, si anume la Expo Transilvania. O parcare in care nu mai incape nici o masina, doua-trei tarabe cu chinezarii, o rulota cu Kurtos Kalacs, cativa vanzatori ambulanti, un afis promitator si colindele de pe fundalul masinutelor pentru copii asamblate alaturi, toate tin sa anunte ca Expo e pregatit sa sarbatoreasca in stil romanesc. El gazduieste un important eveniment pentru tot clujeanul traditional: Targul de cadouri. Si cum legenda spune ca in noaptea de 5 decembrie vine Mos Nicolae la copiii cuminti, vanzatorii pot sa fie linistiti pentru ca azi cu siguranta vor scoate un profit frumusel.
Cum spuneam, inghesuiala poate fi zarita inca de la intrare. Dupa ce imi astept randul la coada si platesc 1 leu, gardianul imi da voie sa intru intampinandu-ma cu o urare spusa cu jumatate de gura „ Sarbatori fericite!”. Probabil frigul era de vina, sau ora destul de inaintata pentru programul sau de lucru, tinand cont ca deja s-a lasat seara pe taramul clujean. Intru, dupa care inchide poarta si se rasteste la o doamna care dorea sa intre deodata cu mine, pesemne nestiutoare, gesticuland iritat spre casa de bilete.
In taramul cadourilor
Imi fac loc printre etajerele cu mosii de ceramica si nuiele cu ghirlande asezate in fata usii, si intru inauntru. Privind in ansamlu pot fi zariti multi oameni obositi alergand de ici acolo pentru a gasi cadoul perfect. Nu arata prea incantati si nici nu se inghesuie sa cumpere. In aceasta prima incapere erau cateva standuri cu haine de piele, imbracaminte sau incaltaminte. Nimic ce te-ar duce cu gandul la spiritul Craciunului care se apropie, nimic atractiv pentru copii. Taramul lui Mos Nicolae nu mai era atat de special cum parea a fi la intrare.
Imi atrage atentia o bunica, cu obrajii vechi dar rosii, cu doua dungi usoare de sprancene albite de lumea zorita de griji. Cu o mana isi tinea de coltul baticului pentru a-si proteja gura de frig iar cealalta mana era ocupata cu astampararea unui nepot care facea prea multa galagie. ” Bunico, vreau si eu bomboane cu glazura de la Craciunita!!!”, striga el zmucindu-se violent si dorind sa se indrepte spre a doua incapere. Insa bunica il prinde la timp. „Ionut, ti-am spus, trebuie sa mergem acasa sa iti pregatesti bocanceii. Poate iti va aduce Mosul ceva deseara daca vei fi cuminte!”. De asta a fost nevoie pentru calmarea micutei bombe de energie, si s-au indreptat amandoi inspre iesirea din Expo. Cuvintele baietelului legate de bomboane cu glazura si Craciunite mi-au imbucurat auzul. Asta asteptam eu de la un Targ de Cadouri. Sa fie oare adevaratul targ abia in a doua incapere?
A doua incapere
Dezamagire. La primul stand femeile se inghesuie la cosurile cu lenjerie intima la promotie. In stanga erau expuse pături si covoare. Am decis sa nu imi pierd speranta si sa continui sa ma uit, chiar daca simteam ca nu am ce cauta la acest asa-zis targ de cadouri, pompos ilustrat pe afis. Unde e spiritul sarbatorilor? Unde sunt cadourile traditionale? Credeam ca povestea in care Grinch a furat Craciunul e doar un desen animat. Unde sunt bomboanele despre care vorbea baietelul acela? Ma mai plimb putin… Bingo! Toate sortimentele si toate culorile sunt asezate in fata mea la un stand in forma de cerc. Prajiturele, turte, ciocolatele, bomboane in forma de bastoane, toate se vindeau la vrac de un barbat vesel ce avea asezate peste caciula o pereche de coarne de ren.
Din stanga puteau fi achizitionate globuri de sticla unicate, lucrate manual. Unele erau inscriptionate, altele pictate cu tempera insa toate atrageau prin designul lor unic. Nu se inghesuiau atat de tare clientii ca si la standul cu incaltaminte de piele la 120 lei, de exemplu, insa aveau si ei cumparatorii lor. Cumparatori care inca mai tin la spiritul sarbatorilor. Am putut numara doar 4 standuri care comercializau ornamente de Craciun, hand-made-uri sau globuri, din totalul zecilor de standuri, majoritatea cu imbracaminte. A devenit Craciunul doar o afacere si un motiv de reinnoire a garderobei?
Criza nu ne lasa nici de sarbatori
„ Am avut vanzari mai bune anul trecut pe vremea asta. Criza ne-a afectat pe toti si probabil ca nu voi mai veni si la anul. Dar mai am speranta ca inca e cam devreme pentru ornamentele pentru brad. Lumea vine, se uita si pleaca”, spune doamna Petrina, de 62 de ani, vanzatoare la standul cu globurile, ingrijorata de vanzarea proasta de pana acum.
„ Cam toti aleg ornamentele cu lumanarele si ingerasi care is la oferta. Ca sa le fac trebe multa indemanare si rabdare, da’ nu toti stiu aprecia asta… Lucru un an intreg la ele si le vand la un pret de nimic..”, spune Marinela Pop, vanzatoare de la standul cu ornamente de Craciun, dezamagita si ea de acest targ.
Se pare ca si la capitolul organizare de targuri romanii mai au multe de invatat de la cei din alte tari. Inca nu stim sa profitam de valorile noastre, nu stim sa ne promovam traditionalul iar putinii care o fac au doar de pierdut. Interesele romanilor pentru arta si frumos au scazut odata cu accentuarea crizei economice. Ea sta in calea societatilor mici care odata cu trecerea timpului, a impozitelor prea mari si a profitul prea mic vor fi dizolvate si vor disparea de pe piata.
Cadourile din acest an probabil vor fi inlocuite cu haine de la reducere si de proasta calitate. Sau si mai trist, probabil vor fi inexistente. Cum poate fi acesta raspunsul la scrisorile copiilor in care ei isi doreau jucarii si dulciuri din fabrica Mosului? Nu are nimeni dreptul sa ii deziluzioneze si sa le ruineze sperantele, sa le fure magia sarbatorilor primind alte cadouri decat cele cerute. Nimeni.. nici macar criza economica.
